Trăiesc în Molenbeek și Lucrez pentru NATO
- By Octavian Manea
Rețelele extremiste au început să se dezvolte în Molenbeek la mijlocul anilor 1990, dar autoritățile au făcut prea puțin pentru a preveni evoluția lor.
Probabil că ați auzit de Molenbeek. Este acea partea de Bruxelles devenită celebră dupa tragicele atacuri din Paris de pe 13 noiembrie, când au fost ucisi 130 de oameni inocenți.
Relatările mass-media au scos în evidență faptul că mulți dintre membrii celulei teroriste responsabile pentru măcelul din Paris provin din Molenbeek. Imaginea creată de presă cartierului, unde șomajul în rândul tinerilor ajunge la 60% si unde imigranții magrebieni sunt în majoritate, este una mai degrabă negativă, chiar panicardă.
Viața s-a schimbat în Molenbeek după atacurile de la Paris și încă și mai mult după cele petrecute chiar în Bruxelles, în martie 2016. Cartierul a fost izolat timp de câteva zile. Iar raiduri ale poliției au avut loc în mod frecvent. De atunci, militarii patrulează străzile.
Cum de s-a întâmplat așa ceva?
Cum pot oameni care trăiesc printre noi să ia parte la acest masacru? Și apoi chiar să se întoarcă și să ascundă acolo timp de mai multe luni?
Fiind un expat, care lucrează pentru NATO și care locuiește aici, primesc aceste întrebări în mod frecvent. O belgiancă pe care am întâlnit-o de curând ar putea avea o parte din răspunsuri.
Hind Fraihi este o jurnalistă freelancer care studiază de multă vreme cauzele Islamismului radical.
În 2005, Fraihi s-a aflat într-o misiune sub acoperire în Molenbeek, dându-se drept student la sociologie. Ea a încercat să înțeleagă motivele care au condus la dezvoltarea unei societăți paralele în inima Europei. A descoperit multe semne alarmante încă de atunci; semne care au fost ignorate de către autoritățile belgiene.
Putea cu ușurință cumpăra literatură extremistă care îi îndemna pe oameni să pună mâna pe arme pentru a lupta împotriva necredincioșilor. A întâlnit tineri reorientați de către imami locali dinspre o viață de infracțiuni mărunte spre jihadul violent. Și a intervievat un șeic care se ocupa cu recrutări pentru o tabără de instrucție militară aflată în sudul Belgiei în pitoreștii Ardeni - cu intenția de a-i trimite pe acești oameni să lupte în Afganistan și Cecenia.
Cercetarea făcută de Fraihi arată că rețelele extremiste au început să se dezvolte la mijlocul anilor 1990, dar autoritățile au făcut prea puțin pentru a preveni evoluția lor.
Dar de ce este atât de ușor de găsit voluntari dispuși să renunțe la viața lor în numele religiei? Ea a identificat câteva potențiale motive. Poate fi greu pentru unii oameni, în special pentru tinerii lipsiți de perspectivă, să găsească o cale de succes într-o societate modernă occidentală dominată de individualism. "Ei caută ceva cu care să se conecteze pentru că există o lipsă de conexiune", spune Fraihi. A descris experiențele ei într-o carte intitulată “Undercover in Little Morocco”.
Viața în Molenbeek după atacuri
Dar cum este astăzi viața în Molenbeek după șocul atacurilor, imaginea negativă și presiunea asupra autorităților naționale de a acționa?
Atmosfera acestui cartier central a început deja să se schimbe. În trecut, Molenbeek-ul era complet diferit față de restul Bruxelles-ului. În timp ce în oraș, se deschideau la nesfârșit locuri noi, în Molenbeek multe magazine și baruri se închideau. Era dificil să găsești locuri în care se vindea alcool, tinerii cutreierau străzile încercând să convertească oamenii la Islam și exista o presiune informală pentru a te conforma unei culturi conservatoare.
O gentrificare treptată a devenit vizibilă în ultimul timp. Depozite vechi s-au transformat în apartamente în stil urban, cafenelele si-au deschis ușile și muzeele oferă o selecție rafinată de artă.
Chiar și turismul a crescut, pe măsură ce Molenbeek-ul s-a transformat într-un fel de atracție a prezentului (probabil din rațiuni greșite).
Așa că, în general vorbind, acest loc a devenit mult mai divers, mai interesant și chiar cool.
Există încă loc pentru îmbunătățiri? Da! Este nevoie de abordări open mind din toate direcțiile.
O certitudine este faptul că o parte din extremismul care s-a dezvoltat anterior în Molenbeek a prosperat deoarece cartierierul era "în umbră", zona și problemele sale erau în mare parte necunoscute. Asta nu mai poate fi o scuză dacă se mai repetă ceea ce sa întâmplat. Acum, mulți oameni știu despre Molenbeek și despre riscurile de a-l ignora.
Îmi place să trăiesc aici. Îmi place atmosfera și amestecul de culturi și de oameni. Cartierul nu mai este dominat doar de un grup - și deja arată și se simte ca restul Bruxelles-ului, capitala Europei.
Sascha Mueller lucrează pentru Divizia de Diplomație Publică din cadrul NATO, la Bruxelles, Belgia.
Opiniile exprimate aparțin numai autorului.
